16 Jun 2012

"batranul" Sibiu



                                      "Cufarul cu amintiri" al Romaniei  



         Municipiul Sibiu a reprezentat și reprezintă unul dintre cele mai importante și înfloritoare orașe din Transilvania, fiind unul dintre principalele centre ale coloniștilor sași stabiliți în zonă. A cunoscut în ultimii ani o renaștere economică și culturală semnificativă, fiind astăzi unul dintre orașele cu cel mai mare nivel de investiții străine din România. Sibiu a fost în anul 2007 Capitala Culturală Europeană, împreună cu Luxemburg.



Ca limbă maternă, în Sibiu domina până în anii '30 limba germană, declarată drept limbă maternă de 16.832 de persoane în 1910, reprezentând aproximativ 50% din locuitori. Era urmată de limbile română (8824) și maghiară (7252) vorbite de aproximativ 30%, respectiv 20% din locuitori. Restul limbilor erau vorbite fiecare de mai puțin de 1% din populația urbană. Limba idiș era vorbită de minoritatea evreiască prezentă în Sibiu la acea dată.



     În anul 2007, Sibiu a fost Capitală Europeană a Culturii, împreună cu Luxembourg. Fiind cel mai important eveniment cultural în istoria orașului a fost vizitat de un număr mare de turiști români și străini.
     Sibiul și împrejurimile sale sunt una din cele mai vizitate zone din România. Centrul istoric este unul dintre cele mai bine păstrate locații istorice din țară. Multe din zidurile și sistemele de fortificații sunt menținute într-o stare foarte bună. Centrul istoric este în proces de a deveni Patrimoniu UNESCO.

    Legenda Sibiului

    " Se zice că înainte, pe locul Sibiului era doar un sat sărac, pe nume Sibiel. Și oamenii de acolo nu aveau un meşteşugar, care să-i înveţe meserie. De aceea, au mers ei la un cizmar neamț, pe nume Herman, şi l-au rugat să se mute în satul lor.


    Herman era şiret, şi a acceptat propunerea, numai să i se dea pământ în sat, cât să poată întinde o piele de bivol. Oamenii s-au bucurat numai de-atât, ba i-au promis că-i vor da dublu. A doua zi, a venit Herman, dar a tăiat pielea de bivol în fâşii subţiri, subţiri, şi a dat roată la mult teren cu ele... Și-au dat seama oamenii locului că sunt păcăliţi, dar nu au avut ce face. Pe acele vremuri, vorba era vorbă, nu era nevoie de alte promisiuni scrise, deci aşa a rămas, cât a vrut Herman, ba chiar dublu.
  
  Apoi Herman şi-a construit o casă mare şi a adus mai multe rude de-ale lui în sat, şi în scurtă vreme satul s-a mărit, schimbându-şi numele din Sibiel în Sibiu. S-a şi îmbogăţit satul, fiind numit şi „Hermanstadt", adică oraşul lui Herman, cu români şi nemţi... Aşa se zice că s-ar fi format Sibiul de azi. Adevărul, numai Dumnezeu îl ştie! "


                                                                                     (vizita facuta - 20 august 2010)
 


No comments:

Post a Comment